opțiuni
  • info

10 definiții pentru abjudeca

Explicative DEX

ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

abjudeca vt [At: DEX2 / Pzi: abjudec / E: lat abjudicare] A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

abjudecá vb. I. tr. (jur.; compl. indică titluri de proprietate, drepturi etc.) A anula, a suspenda printr-o hotărîre judecătorească. • prez. ind. abjúdec. / < lat. abiudicare, după judeca.

ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

ABJUDECA vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].

abjudeca vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)

A ABJUDECA abjudec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare

Ortografice DOOM

abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 2 sg. abjudeci, 3 abjudecă; conj. prez. 1 sg. să abjudec, 3 să abjudece

abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 3 abjudecă

abjudeca vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 3 sg. și pl. abjudecă

Intrare: abjudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abjudeca
  • abjudecare
  • abjudecat
  • abjudecatu‑
  • abjudecând
  • abjudecându‑
 singular plural
  • abjudecă
  • abjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abjudec
 (să)
  • abjudec
  • abjudecam
  • abjudecai
  • abjudecasem
a II-a (tu)
  • abjudeci
 (să)
  • abjudeci
  • abjudecai
  • abjudecași
  • abjudecaseși
a III-a (el, ea)
  • abjudecă
 (să)
  • abjudece
  • abjudeca
  • abjudecă
  • abjudecase
plural I (noi)
  • abjudecăm
 (să)
  • abjudecăm
  • abjudecam
  • abjudecarăm
  • abjudecaserăm
  • abjudecasem
a II-a (voi)
  • abjudecați
 (să)
  • abjudecați
  • abjudecați
  • abjudecarăți
  • abjudecaserăți
  • abjudecaseți
a III-a (ei, ele)
  • abjudecă
 (să)
  • abjudece
  • abjudecau
  • abjudecară
  • abjudecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abjudeca, abjudecverb

  • 1. A anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
etimologie:
  • limba latină abjudicare DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.