absorbit², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 27 / Pl: ~iți, ~e / E: absorbi] 1 (Dlg) Care a fost încorporat (în întregime). 2 (Fig) Interesat. 3 (Fig) Preocupat. corectat(ă)

*ABSORBIT adj. 1 p. ABSORBI ¶ 2 Fig. Adîncit, cufundat cu mintea: era foarte ~ de experiențele pe care le făcea ¶ ¶ contr. NEABSORBIT.

ABSORBIT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt. ♦ Fig. (Despre persoane) Adîncit într-o activitate sau într-o meditație. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... [și] se puse pe un jilț unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27.

ABSORBIT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt, încorporat. ♦ Fig. Adîncit, preocupat; captivat. – V. absorbi.

ABSORBIT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi].

absorbit, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi)

absorbit a. fig. cufundat în cugetări, tare preocupat.

*absorbít, -ă adj. (d. absorb). Adîncit în cugetare.

absorbit adj. m., pl. absorbiți; f. absorbită, pl. absorbite

absorbit adj. m., pl. absorbiți; f. absorbită, pl. absorbite

absorbit adj. m., pl. absorbiți; f. sg. absorbită, pl. absorbite

ABSORBIT adj. preocupat.

ABSORBIT adj. preocupat. (Un om ~.)