opțiuni
  • info

14 definiții pentru abstrage

din care

Explicative DEX

ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).

abstrage vt [At: DA / Pzi: abstrag / E: fr abstraire după trage] (C.i. părți, însușiri izolate etc.) 1 A desprinde de întreg. 2 A judeca izolat.

*ABSTRAGE (-ag) vb. tr. 🦉 A considera în mod izolat numai o parte, numai o singură însușire a unui obiect, fără a ținea seamă de celelalte: pentru această problemă, trebue să abstragem însușirile fizice ale corpului [lat. abstrahere, modificat după a t r a g e, cu accepțiunile fr. abstr a i r e].

ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).

ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. Mai mulți factori fiind legați împreună și influențîndu-se unul de altul, noi, pentru a analiza, abstragem un singur factor, ca să-i arătăm însemnătatea relativă. GHEREA, ST. CR. I 124.

ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. – Fr. abstraire (după trage).

ABSTRAGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].

abstrage vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

A ABSTRAGE abstrag tranz. A considera izolat; a desprinde dintr-un ansamblu. /<lat. abstrahere

abstrage v. a considera numai unul din caracterele obiectului în afară de celelalte.

*abstrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. ábs-traho, -tráhere, după trag). Fac abstracțiune: să abstragem faptu cutare, să abstragem că părțile nu-s egale.

Ortografice DOOM

abstrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrag, 3 sg. abstrage, imperf. 1 abstrăgeam; conj. prez. 1 sg. să abstrag, 3 să abstragă; ger. abstrăgând; part. abstras

abstrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrag, imperf. 3 sg. abstrăgea; part. abstras

abstrage vb. (sil. mf. abs-) → trage

Intrare: abstrage
verb (VT649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abstrage
  • abstragere
  • abstras
  • abstrasu‑
  • abstrăgând
  • abstrăgându‑
 singular plural
  • abstrage
  • abstrageți
  • abstrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abstrag
 (să)
  • abstrag
  • abstrăgeam
  • abstrăsei
  • abstrăsesem
a II-a (tu)
  • abstragi
 (să)
  • abstragi
  • abstrăgeai
  • abstrăseși
  • abstrăseseși
a III-a (el, ea)
  • abstrage
 (să)
  • abstragă
  • abstrăgea
  • abstrase
  • abstrăsese
plural I (noi)
  • abstragem
 (să)
  • abstragem
  • abstrăgeam
  • abstraserăm
  • abstrăseserăm
  • abstrăsesem
a II-a (voi)
  • abstrageți
 (să)
  • abstrageți
  • abstrăgeați
  • abstraserăți
  • abstrăseserăți
  • abstrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • abstrag
 (să)
  • abstragă
  • abstrăgeau
  • abstraseră
  • abstrăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abstrage, abstragverb

  • 1. A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai mulți factori fiind legați împreună și influențîndu-se unul de altul, noi, pentru a analiza, abstragem un singur factor, ca să-i arătăm însemnătatea relativă. GHEREA, ST. CR. I 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.