ACANTOCEFAL, acantocefali, s. m. (La pl.) Clasă de viermi paraziți nematelminți, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare; (și la sg.) vierme din această clasă (Acanthocephala). – Din fr. acanthocéphale.

acantocefal sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr acanthocéphales] 1 (Lpl) Clasă de viermi paraziți nematelminți, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare (Acanthocephala). 2 (Lsg) Vierme care face parte din această clasă.

ACANTOCEFAL, acantocefali, s. m. (La pl.) Clasă de viermi paraziți nematelminți, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare (Acanthocephala); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. acanthocéphales.

ACANTOCEFAL ~i m. 1) pl. Clasa de viermi inferiori, care parazitează în intestinele porcilor, ale păsărilor înotătoare, ale peștilor. 2) Vierme din această clasă. /<fr. acanthocéphale

ACANTOCEFALI s.m.pl. (Zool.) Clasă de viermi paraziți, nematelminți, prevăzuți cu un fel de trompă retractilă înarmată cu cîrlige; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. acantocefal. / < fr. acanthocéphales, cf. gr. akantha – spin, kephale – cap].

acantocefali s. m. pl. clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige. (< fr. acanthocéphales)

acantocefal s. m., pl. acantocefali

acantocefal s. m., pl. acantocefali

acantocefal s. m., pl. acantocefali

ACANTO- „spin, țeapă”. ◊ gr. akantha „ghimpe, scaiete” > fr. acantho-, engl. id., germ. akantho- > rom. acanto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructul acoperit de țepi; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., clasă de viermi paraziți nematelminți, înzestrați cu o trompă retractilă prevăzută cu cîrlige; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din cretacicul superior, cu cochilie groasă, răsucită dorsal, avînd spini sau tuberculi; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie deformată, prevăzută cu proeminențe în formă de țepi; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri spinoase; ~dactili (v. -dactili), s. m. pl., gen de saurieni din familia lacertidelor; ~fag (v. -fag), adj. (despre animale) care se hrănește cu spini; ~fil (v. -fil₂), adj., care are frunzele terminate cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre plante) care poartă spini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de ghimpe; ~liză (v. -liză), s. f., slăbire a rezistenței filamentelor de unire dintre celulele stratului malpighian al epidermei; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul spinilor; ~pod (v. -pod), adj., cu picioare acoperite cu țepi; ~por (v. -por), s. m., țeapă tubulară, caracteristică unor polizoare; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile acoperite cu țepi; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.