3 definiții pentru accentuativ
Explicative DEX
ACCENTUATIV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].
ACCENTUATIV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
accentuativ adj. m., pl. accentuativi; f. sg. accentuativă, pl. accentuative
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
 Intrare: accentuativ 
  accentuativ adjectiv 
 |    adjectiv (A1)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 * forme elidate și forme verbale lungi –  (arată)  
  Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   accentuativ, accentuativăadjectiv  
 -  1. Referitor la accente, la accentuație. DN
-  1.1. Despre ritm: tonic. DNsinonime: tonic
 
 -  
 
etimologie:
-  accentuativo DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.