9 definiții pentru acin
Explicative DEX
ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
acin sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de ana_zecheru
 - acțiuni
 
ACIN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
ACIN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
ACINUS s.m. v. acin.
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
acin s. n., pl. acine
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
acin s. n., pl. acine
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
acin s. n., pl. acine
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N1)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv masculin (M1)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv masculin (M6)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  acin, acinesubstantiv neutru  
 -  1. Grup de celule glandulare. DN
-  1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. DEX '09 MDA2 DN
 
 -  
 
etimologie:
-  acinus DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.