ACUPLAJ, acuplaje, s. n. (Tehn.) Cuplaj. – Din fr. accouplage.

acuplaj sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr accouplage] 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplare, cuplaj, cuplare. 2 (Teh) Organ care asigură legătura elastică sau rigidă între organele de acționare ale unei mașini Si: cuplaj.

ACUPLAJ, acuplaje, s. n. Cuplaj. – Din fr. accouplage.

ACUPLAJ, acuplaje, s. n. Organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.

ACUPLAJ, acuplaje, s. n. Dispozitiv demontabil care stabilește legătura între organele de acționare ale unei mașini, care transmite mișcarea de la o piesă la alta. – Fr. accouplage.

ACUPLAJ s.n. Cuplaj. ♦ Dispozitiv care realizează legătura între organele de acționare ale unei mașini, făcînd să se transmită mișcarea de la o piesă la alta. [< fr. accouplage].

ACUPLAJ s. n. cuplaj. (< fr. accouplage)

acuplaj (desp. -cu-plaj) s. n., pl. acuplaje

acuplaj (-cu-plaj) s. n., pl. acuplaje

acuplaj s. n. (sil. -plaj), pl. acuplaje

acuplaj, pl. acuplaje

ACUPLAJ s. v. acuplare.

ACUPLAJ s. (TEHN.) acuplare, cuplaj, cuplare.