acuratețe sfs [At: BĂLCESCU, M. V. 583 / V: ~ță / E: it accuratezza] Grijă deosebită, exactitate în realizarea unui lucru.

ACURATEȚE s. f. (Livresc) Grijă deosebită, atenție mare, exactitate în executarea unui lucru. (Atestat în forma acurateță) Toate părticelele acestei compuneri sînt lucrate... cu o scrupuloasă acuratețe. ODOBESCU, S. III 59. – Variantă: (învechit) acurateță s. f.

ACURATEȚE s. f. (Livresc) Grijă deosebită, atenție mare, exactitate în executarea unui lucru. [Var.: acurateță s. f.] – It. accuratezza.

ACURATEȚE s.f. (Liv.) Atenție deosebită, exactitate, grijă în execuția unui lucru. [Var. acurateță s.f. / < it. accuratezza].

ACURATEȚE s. f. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate. (< it. accuratezza)

ACURATEȚE f. Atenție deosebită în executarea unui lucru; exactitate. [G.-D. acurateței] /<it. accuratezza

acurateță sf vz acuratețe

*ACURATEȚĂ (pl. -ețe) sf. Luare aminte pînă în cele mai mici amănunte, mare îngrijire, exactitate: toate părticelele acestei compuneri sînt lucrate cu o scrupuloasă ~ (ODOB.) [it.].

ACURATEȚĂ S. f. v. acuratețe.

ACURATEȚĂ s.f. v. acuratețe.

acurateță f. exactitate, preciziune: o scrupuloasă acurateță OD.

*acuratéță f., pl. e (it. accuratezza). Îngrijire, curățenie: acest lucrător lucrează cu multă acurateță.

acuratețe s. f., art. acuratețea, g.-d. art. acurateței

acuratețe s. f., art. acuratețea, g.-d. art. acurateței

acuratețe s. f., art. acuratețea, g.-d. art. acurateței

acuratețe s. f., g.-d. art. acurateții / acurateței; pl. -

acuratețe

acurateță, -țe.

ACURATEȚE s. v. exactitate, precizie.

acuratețe s. v. EXACTITATE. PRECIZIE.

Acuratețe ≠ neacuratețe, neglijență