opțiuni
  • info

7 definiții pentru acăstău (constr.)

Explicative DEX

acăstău [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / Pl: (1-2) ~steie, (3) ~stăi / E: ns cf mg cikasztó „care atârnă”, akasztofa[1] „spânzurătoare”] 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcție de mari proporții. 3 sm (Fig) Persoană înaltă și subțire. corectat(ă)

  1. etimonul corect ortografiat este akasztófa — Ladislau Strifler

❍ ACĂSTĂU (pl. -taie, -tauă) sn. I. Tr.-Carp. 1. Spînzurătoare 2. Fig. iron. Persoană înaltă peste măsură și uscățivă (TRIB.) II. ACĂSTĂI sf. pl. Mold. (TEOD.) Case mari; grajduri; schelele din jurul unei case în lucrare; ori-ce lucrare măreață de construcție [ung. akaszto(fa)].

acăstău n., pl. ăĭe (ung. akasztó-fa, lemn de spînzurat, adică „spînzurătoare”: akasztani a spînzura). Nord. Spînzurătoare. Scrîncĭov (saŭ chear numaĭ un simplu leagăn orĭ scîndura pe care doĭ copiĭ se daŭ în cumpănă). Schele la o clădire. Iron. om prea înalt și slab (cocîrlă, prăjină).

Etimologice

acăstău (-teie), s. n. – 1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.

Sinonime

ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.

acăstău s. v. SPÎNZURĂTOARE.

Regionalisme / arhaisme

acăstău, s.n. v. acastău („spânzurătoare”).

Intrare: acăstău (constr.)
acăstău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-eie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acăstău
  • acăstăul
  • acăstău‑
plural
  • acăsteie
  • acăsteiele
genitiv-dativ singular
  • acăstău
  • acăstăului
plural
  • acăsteie
  • acăsteielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acăstău, acăsteiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Spânzurătoare. MDA2
    sinonime: spânzurătoare
  • 2. Lucrare de construcție de mari proporții. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.