ADMISIE, admisii, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină. [Var.: admisiune s. f.] – Din fr. admission, lat. admissio, -onis.

admisie sf vz admisiune

ADMISIE s. f. v. admisiune.

ADMISIE s.f. v. admisiune.

ADMISIUNE s. f. v. admisie.

admisiune sf [At: ENC. TEHN. I, 313/ V: ~sie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr admission] 1 Pătrundere. 2 (Teh) Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 3 (Teh) Fază a ciclului de funcționare a unei mașini, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină.

ADMISIUNE, admisiuni, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină. [Pr.: -si-u-. – Var.: admisie s. f.] – Din fr. admission, lat. admissio, -onis.

ADMISIUNE, admisiuni, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini care transformă o formă de energie în altă formă de energie. [Pr.: -si-u-] – Fr. admission (lat. lit. admissio, -onis).

ADMISIUNE s.f. I. Admitere. II. 1. Intrarea unui agent motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. Porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. [Pron. -si-u-, var. admisie s.f. / cf. fr. admission, lat. admissio].

ADMISIUNE s. f. 1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. (< fr. admission, lat. admissio)

ADMISIUNE ~i f. tehn. Pătrundere a agentului motor în cilindrul unui motor cu ardere internă. [G.-D. admisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. admission, lat. admissio, ~onis

admisiune f. primire.

*admisiúne f. (lat. admissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a admite saŭ de a fi admis.

admisie (desp. -si-e) s. f., art. admisia (desp. -si-a), g.-d. art. admisiei; pl. admisii, art. admisiile (desp. -si-i-)

admisie (-si-e) s. f., art. admisia (-si-a), g.-d. art. admisiei; pl. admisii, art. admisiile (-si-i-)

admisiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. admisiunii; pl. admisiuni

MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.