9 definiții pentru aducător (s.m.)
Explicative DEX
ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.
ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aducător, ~oare [At: LITURGHIE (1702), ap. GCR I 345/32/ V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: aduce + -(a)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aduce. 3 (Îs) ~ aminte Care aduce aminte. 4 (Înv; îe) ~ aminte de rău Răzbunător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADUCĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care aduce ¶ 2 ~ aminte 👉 AMINTE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Care aduce; care are proprietatea de a aduce. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. O, tu Timp aducător de pace! BENIUC, V. 79. ◊ (Substantivat) Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADUCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care aduce ceva. Nori ~ori de ploaie. /a aduce + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aducătór, -oáre adj. și s. Care aduce: aducătoru uneĭ scrisorĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
aducător adj. m., s. m., pl. aducători; f. sg. și pl. aducătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
aducător, aducătorisubstantiv masculin aducătoare, aducătoaresubstantiv feminin aducător, aducătoareadjectiv
- 1. (Persoană, lucru etc.) care aduce. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. DLRLC
- O, tu Timp aducător de pace! BENIUC, V. 79. DLRLC
- Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet. DLRLC
- Aducător aminte = care aduce aminte. MDA2
- Aducător aminte de rău = răzbunător. MDA2sinonime: răzbunător
-
etimologie:
- Aduce + -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98