*AEROSTATICĂ sf. 1 📻 Partea mecanicei care se ocupă de echilibrul aerului ¶ 2 spec. 🌊 Teoria construirii baloanelor [fr.].

AEROSTATICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al maselor de aer atmosferic) și cu studiul echilibrului corpurilor solide în aer. 2. Tehnica construirii baloanelor.

AEROSTATICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique.

AEROSTATICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique].

AEROSTATICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazos, precum și a mișcării corpurilor în diferite medii gazoase. 2) Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /<fr. aérostatique

aerostatică f. partea fizicei care studiază legile de echilibru ale aerului.

AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique.

aerostatic, ~ă [At: LTR² / Pl: ~ici, -ice / E: fr aérostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ (1) și, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparține aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).

AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.

aerostatică (desp. -ros-ta-/-ro-sta-) s. f., g.-d. aerostatici, art. aerostaticii

aerostatică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostatici, art. aerostaticii

aerostatică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. aerostaticii

AEROSTATICĂ ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor precum și construirea și dirijarea aerostatelor.

AEROSTATICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

AEROSTATICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.