AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).

afierosi [At: (a. 1765) MS., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir- / P: ~fi-e- / Pzi: ~sesc / E: nct] (Înv) 1 vt A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.

†AFIEROSI, AFlROSI, pop. FIROSI (-osesc) I. vb. tr. 1 A hărăzi, a închina (o danie), a dărui (în spec. unei mănăstiri): au afierosit-o și au dăruit-o la... sfînta besearecă a lui Dumnezeu (GAST.) ¶ 2 pr. ext. familiar A cheltui, a risipi, a irosi: nu-i bun de nimic altă decît să-mi afierosască averea (ALECS.). II. vb. refl. 1 ‡A-și închina cuiva gîndul, viața ¶ 2 Familiar A se sfîrși, a nu mai rămînea nimic: de unde iei nu se mai face la loc, s’afierosește (R.-COD.) [ngr. άφιέρωσα < άφιερωνω].

AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).

AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.

AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).

afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].

afirosi vtr vz afierosi

❍AFIROSI... 👉 AFIEROSl...

❍FIROSI (-sesc) vb. tr. 👉 AFIEROSI.

firosì v. 1. a se prelinge (vorbind de lichide): picătura ce se firosește din vin; 2. fig. a risipi, a prăpădi în zadar: și-a firosit toată averea. [Gr. mod. PHYRAÍNO, a se consuma (prin mijlocirea aoristului)].

afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin confuziune cu firosesc. Firosesc.

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.

afierosi (a ~) (înv.) (desp. -fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosesc, 3 sg. afierosește, imperf. 1 sg. afieroseam; conj. prez. 1 sg. să afierosesc, 3 să afierosească

afierosi (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosesc, imperf. 3 sg. afierosea; conj. prez. 3 să afierosească

afierosi vb. (sil. -fi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosesc, imperf. 3 sg. afierosea; conj. prez. 3 sg. și pl. afierosească

afierosi (-sesc, -it), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.

AFIEROSI vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, irosi, împrăștia, închina, prăpădi, risipi, zvârli.

afierosi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHINA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.

firosi, firosesc, vb. IV (înv.) 1. (refl.; despre lichide) a se prelinge. 2. (fig.) a risipi, a irosi, a prăpădi.