afluent, ~ă [At: BOGZA, C. O. 83 / P: ~flu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr affluent, lat affluens, -ntis] 1 sm Curs de apă care se varsă într-o apă mai mare. 2 a Care curge spre ceva.

*AFLUENT sm. 🌐 Apă curgătoare care se varsă într’alta: nici-unul nu soarbe atîția afluenți în undele lui (VLAH.) [fr. < lat.].

AFLUENT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare, considerată în raport cu apa în care se varsă. Afluenții Dunării. ◊ [Oltul] va continua să crească și printre brazi, fără ca în acest timp, totuși, vreun afluent să i se ivească pe maluri. BOGZA, C. O. 89.

AFLUENT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare, considerată în raport cu apa mai mare în care se varsă. – Fr. affluent (lat. lit. affluens, -ntis).

AFLUENT s.m. Curs de apă care se varsă în altă apă mai mare. [Pron. -flu-ent. [< fr. affluent, cf. lat. affluens].

AFLUENT s. m. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare. (< fr. affluent, lat. affluens)

AFLUENT ~ți m. Apă curgătoare mai mică care se varsă într-un curs de apă mai mare. [Sil. a-flu-] /<fr. affluent, lat. affluens, ~ntis

afluent m. curs de apă care se varsă într’altul: Dunărea are mai mulți afluenți.

*afluént, -ă adj. (lat. áffluens, -éntis. V. confluent). Care se varsă într’altu: Prutu e un rîu afluent al Dunăriĭ. S. m. și n., pl. e: Un afluent.

afluent (desp. a-flu-ent) s. m., pl. afluenți

afluent (a-flu-ent) s. m., pl. afluenți

afluent s. m. (sil. -flu-), pl. afluenți