AFRIKAANS s. n. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmașii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: africans] – Din engl. Afrikaans, fr. afrikaans.

afrikaans sn [At: DEX² / Pl: ? / E: eg Afrikaans, fr afrikaans] (Lin) Dialect al limbii olandeze vorbit de afrikaanderi în Republica Africa de Sud.

afrikáans s.n. (lingv.) Dialect al limbii olandeze, caracterizat prin simplificare morfologică (reducerea flexiunii), diferențe în fonetică și influențe lexicale engleze, portugheze și malaysiene, vorbit de coloniștii buri și de descendenții acestora (afrikaanderi) în Africa de S, precum și în Botswana, Namibia, Zimbabwe. • /<engl. Afrikaans <cuv. olandez „african”.

AFRIKAANS s.n. (Lingv.) Varietate a limbii olandeze, vorbită de afrikaanderi în sudul Africii. [< fr. afrikaans].

AFRIKAANS s. n. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi. (< fr. afrikaans)

afrikaans adj., s. Dialectul limbii olandeze vorbit de urmașii burilor în Africa de Sud ◊ „Brink a fost primul autor de limbă afrikaans (principala limbă a albilor din R.S.A.) căruia i s-a interzis, acum câțiva ani, un roman.” Sc. 19 IX 79 p. 5; v. și R.lit. 11 X 84 p. 22 (din engl., fr. Afrikaans; DHLF 1952; DEX, DN3)

AFRIKAANS n. Varietate a limbii olandeze vorbite de albii din sudul Africii. /<fr. afrikaans

+afrikaans¹ (afr.) [pron. afrikans] (desp. a-fri-kaans) adj. invar. (cuvinte ~)

!afrikaans² (limbă) (afr.) [pron. afrikans] (desp. a-fri-kaans) s. n.

afrikaans (limbă) [pron. africans] (a-fri-kaans) s. f.