dexonline

info

11 definiții pentru afronta

din care

explicative DEX (8)
ortografice DOOM (3)

Explicative DEX

AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).

afronta vt [At: DEX² / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].

AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)

AFRUNTA, vb. I v. afronta.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

afrunta vt vz afronta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.

AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează

afronta/afrunta vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afront/afrunt, 3 sg. și pl. afrontă/afruntă

Intrare: afronta

afronta¹ (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

silabație: a-fron-ta info

verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afronta	afrontare	afrontat afrontatu‑	afrontând afrontându‑	singular	plural
		(a) afronta	afrontare	afrontat afrontatu‑	afrontând afrontându‑	afrontează	afrontați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	afrontez	(să) afrontez	afrontam	afrontai	afrontasem
	a II-a (tu)	afrontezi	(să) afrontezi	afrontai	afrontași	afrontaseși
	a III-a (el, ea)	afrontează	(să) afronteze	afronta	afrontă	afrontase
plural	I (noi)	afrontăm	(să) afrontăm	afrontam	afrontarăm	afrontaserăm afrontasem
	a II-a (voi)	afrontați	(să) afrontați	afrontați	afrontarăți	afrontaserăți afrontaseți
	a III-a (ei, ele)	afrontează	(să) afronteze	afrontau	afrontară	afrontaseră

afrunta² (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afrunta	afruntare	afruntat afruntatu‑	afruntând afruntându‑	singular	plural
		(a) afrunta	afruntare	afruntat afruntatu‑	afruntând afruntându‑	afruntă	afruntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	afrunt	(să) afrunt	afruntam	afruntai	afruntasem
	a II-a (tu)	afrunți	(să) afrunți	afruntai	afruntași	afruntaseși
	a III-a (el, ea)	afruntă	(să) afrunte	afrunta	afruntă	afruntase
plural	I (noi)	afruntăm	(să) afruntăm	afruntam	afruntarăm	afruntaserăm afruntasem
	a II-a (voi)	afruntați	(să) afruntați	afruntați	afruntarăți	afruntaserăți afruntaseți
	a III-a (ei, ele)	afruntă	(să) afrunte	afruntau	afruntară	afruntaseră

afronta² (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

silabație: a-fron-ta info

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afronta	afrontare	afrontat afrontatu‑	afrontând afrontându‑	singular	plural
		(a) afronta	afrontare	afrontat afrontatu‑	afrontând afrontându‑	afrontă	afrontați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	afront	(să) afront	afrontam	afrontai	afrontasem
	a II-a (tu)	afronți	(să) afronți	afrontai	afrontași	afrontaseși
	a III-a (el, ea)	afrontă	(să) afronte	afronta	afrontă	afrontase
plural	I (noi)	afrontăm	(să) afrontăm	afrontam	afrontarăm	afrontaserăm afrontasem
	a II-a (voi)	afrontați	(să) afrontați	afrontați	afrontarăți	afrontaserăți afrontaseți
	a III-a (ei, ele)	afrontă	(să) afronte	afrontau	afrontară	afrontaseră

afrunta¹ (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afrunta	afruntare	afruntat afruntatu‑	afruntând afruntându‑	singular	plural
		(a) afrunta	afruntare	afruntat afruntatu‑	afruntând afruntându‑	afruntează	afruntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	afruntez	(să) afruntez	afruntam	afruntai	afruntasem
	a II-a (tu)	afruntezi	(să) afruntezi	afruntai	afruntași	afruntaseși
	a III-a (el, ea)	afruntează	(să) afrunteze	afrunta	afruntă	afruntase
plural	I (noi)	afruntăm	(să) afruntăm	afruntam	afruntarăm	afruntaserăm afruntasem
	a II-a (voi)	afruntați	(să) afruntați	afruntați	afruntarăți	afruntaserăți afruntaseți
	a III-a (ei, ele)	afruntează	(să) afrunteze	afruntau	afruntară	afruntaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

afronta, afrontezverb

1. A se opune cu curaj. DEX '09 MDA2 DLRLC DN MDN '00

sinonime: brava sfida înfrunta
- format_quote Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. DLRLC
2. medicină A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare. MDA2 DN

etimologie:

limba franceză affronter (după înfrunta). DEX '09 MDA2 DLRM DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.