AVRĂMEASĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

avrămeasă sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~mese / E: bg, rs авран] (Bot) 1 Veninariță. 2 (Îc) ~-(și)-cresteneasă Veninariță, cu ramurile ei sterile și cu cele florifere. 3 (Îae)^[1] Barba-boierului.

AVRĂMEASĂ (pl. -ese) sf. 1 🌿 = BARBA-BOIERULUI¹ ¶ 2 AVRĂMEAS(C)Ă-(CÎRSTINEAS(C)Ă) = VENINARIȚĂ [comp. rus. bulg. avranū].

AVRĂMEASĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEASĂ s. f. Veninariță. Frunză verde avrămeasă, Cuce, pasăre frumoasă... ȘEZ.V 45. Frunzuliță avrămeasă, Am muiere scurtă, groasă. TEODORESCU, P. P. 272.

AVRĂMEASĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

AVRĂMEASĂ f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită contra tusei, malariei și a unor boli de stomac; veninăriță. /<bulg. avran + suf. ~ească

avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.

afrămeasă^[1] sf vz avrămeasă

avrămeasă (reg.) (desp. a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămesei; pl. avrămese

avrămeasă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămesei; pl. avrămese

avrămeasă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. avrămesei; pl. avrămese

avrămeasă (avrămese), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.

AVRĂMEASĂ s. (BOT.) 1. v. barba-boierului. 2. v. avrămească.

AVRĂMEASĂ s. (BOT.) 1. (Ajuga laxmanni) avrămească, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă. 2. (Gratiola officinalis) avrămească, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.