18 definiții pentru haidamac (persoană)
din care- explicative DEX (13)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- argou (1)
Explicative DEX
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIDAMAC1 sm. 1 Om fără căpătîiu, vagabond care trăește mai mult din jafuri: o samă de ~i Turci veniseră să prade țara (isp.) ¶ 2 Vlăjgan, lungan: căpitanul meu... odinioară sergent în pompieri, era un tip de ~ (car.) [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămac (STANCU, D. 254) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDAMAC2, haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAIDAMAC ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. [Turc. HAYDAMAK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aidamac sm vz haidamac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăidămac smn vz haidamac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AIDAMAC 👉 HAIDAMAC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HAIDĂMAC s. m. v. haidamac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aĭdamác, V. haĭdamac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haidamac s. m., pl. haidamaci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
haidamac (haidamaci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
haidamac, haidamaci s. m. 1. derbedeu; bătăuș 2. om zdravăn / mătăhălos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
haidamac, haidamacisubstantiv masculin
-
- Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. DLRLC
- Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
- Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. DLRLC
-
-
- diferențiere Om zdravăn, dar leneș. MDA2
-
-
- Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. DLRLC
-
- 4. Căpitan de hoți. MDA2
- 5. Om care pierde vremea în zadar. MDA2
- 6. Prostălău. MDA2sinonime: prostălău
etimologie:
- haydamak DEX '09 MDA2 DEX '98