AJUNS², -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.

ajuns², ~ă a [At: MINEIUL (1776), 97 V2 / V: (reg) agiuns, ~ă^[1] / Pl: ~nși, ~e / E: ajunge] 1 Întâlnit². 2 Atins². 3 Atras². 4 Înțeles². 5 Îmbătat². 6 Sosit². 7 Sărăcit². 8 Decăzut². 9 Evoluat². 10 Parvenit². 11 (Înv; d. fructe) Copt². 12 Desăvârșit² 13 (Înv) Mituit². 14 (Pfm; îs) ~ de bătrânețe Bătrân. 15 (Îrg; îe) ~ la (de) minte (cap) Deștept.

AJUNS I. adj. 1 p. AJUNGE ¶¶ contr. NEAJUNS ¶ 2 Răzbit, biruit, doborît: ~ de osteneala drumului, puse și el capul jos (ISP.) ¶ 3 Înțeles, învoit: iară Grigorie-Vodă, fiind și el ~ în cărți cu craiul (N.-COST.) ¶ 4 ~ de (sau la) cap, ~ de (sau la) minte, deștept, isteț, priceput: era mai isteț, mai priceput și mai ~ de cap decît toți (ȘEZ.); Titirezul era mic la statură, dară ~ la cap (SB.); era om de treabă și agiuns la minte (LET.). II. AJUNS (pl. -suri) sn. 1 Faptul de a ajunge: bun ~! sau bun ~ul! urare de bună sosire unui oaspe, unui călător: – Bun ~ul, vere! – Bună să-ți fie inima! (RET.) ¶ 2 De ~, în de ~, loc. adv. Destul: laptele ce deteră oile fu de ~ pentru amîndoi, și încă și rămase (ISP.); de aci, Mold. de ~ și de rămas sau de ~ și de ’ntrecut, mai mult decît trebue, în belșug, cu prisos: de-ale gurii ne dă Cel-de-sus, de ~ și de rămas (VLAH.): lemne, slavă Domnului, sînt de ~ și de ’ntrecut în pădure (CRG.).

AJUNS², -Ă, ajunși, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.; în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (În sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.

AJUNS², -Ă, ajunși, -se, adj. 1. (Peiorativ) Care a obținut o situație însemnată; îmbogățit, parvenit, căpătuit. S-a văzut ajuns. Ce s-a gîndi? Ei, acuma nu mai am de făcut nimic. DUMITRIU, N. 270. Zidurile unei case de boier sau de boiernaș ajuns. ODOBESCU, S. I 109. ◊ (Substantivat) Prin gura lui vorbește o clasă întreagă de oameni, cei mai puternici, ajunșii, triumfătorii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 85. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, mai rar, la) cap = deștept, isteț, inteligent. Om foarte ajuns de cap trebuie să fie acela care poate da de el [de pescăruș]. MARIAN, O. I 52. Titirezul era mic de stătură, dară ajuns la cap. SBIERA, P. 181.

AJUNS², -Ă, ajunși, -se, adj. 1. Îmbogățit, parvenit. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, rar, la) cap = deștept, isteț. – V. ajunge.

AJUNS ~să (~și, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) și substantival Care s-a îmbogățit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, isteț, deștept. Bun ~! bun sosit! bine ați venit! /v. a ajunge

ajuns a. 1. sosit; 2. atins; 3. (la minte) copt, matur; de ajuns, destul; 4. înstărit: case de boierinaș ajuns OD. ║ n. sosit: bun ajuns!

1) ajúns, -ă adj. Bogat, îmbogățit: om ajuns. V. parvenit.

AJUNS adj. v. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit.

AJUNS adj., s. v. căpătuit, parvenit.

ajuns adj. v. BOGAT. CĂPĂTUIT. CHIVERNISIT. ÎMBOGĂȚIT. ÎNAVUȚIT. ÎNSTĂRIT. PRICOPSIT.

ajuns adj., s. v. CĂPĂTUIT. PARVENIT.