ALA-BALA interj. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuție (inutilă)? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică.

ala-bala i [At: ISPIRESCU, L. 202 / E: nct (cf alandala)] 1 (Îe) Ce mai ~? Ce se mai petrece? 2 (Îae) Ce mai tura-vura? 3 În formulele recitative din jocurile copiilor.

ALA-BALA s. f. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuție (inutilă)? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică.

ALA-BALA interj. 1. (Numai în expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece? ce se mai întîmplă? ce mai e nou? Stai colea pe laviță. Ce mai ala-bala pe la Hagiu? SADOVEANU, M. C. 30. Domnița, ce mai ala-bala cu lumea de pe tărîmul vostru? Nu se mai ceartă? DELAVRANCEA, S. 92. Se dusese... să vază ce mai ala-bala pe la flăcăii ce stau la pîndă. ISPIRESCU, L, 202; b) ce mai atîta discuție? ce mai încoace-încolo? ce mai tura-vura? Ei, ce mai ala-bala, facem tîrgul? 2. (În formulele recitative din jocurile copiilor, cu sens neprecizat) Ala-bala portocala. TEODORESCU, P. P. 194.

ALA-BALA s. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce mai atîta discuție ? 2. (În formulele recitative din jocurile copiilor, cu sens neprecizat) Ala-bala portocala.

ALA-BALA f. invar.: Ce mai ~? ce atâta discuție? /Onomat.

ala-bala n. pop. una alta, amestecătură: ce mai ala-bala pe la voi? ISP. [V. arababură].

ála-bála, V. hala.

ALA-BALA sbst. numai în expresiunea pop.: ce mai ala-bala...? ce mai este nou, ce se mai petrece...?: ce mai ~ prin cetatea asta romînească? (SAD.); se dusese de-a minune să vadă ce mai ~ pe la flăcăii ce stau de pîndă (ISP.).

HALA-BALA – ALA-BALA

hála-bála și ála-bála f. (cp. cu hara-para). Fam. Ce maĭ hala-bala? ce maĭ este noŭ? ce noutățĭ maĭ știĭ? – În Cov. hára-bára.

ala-bala interj.

ala-bala interj.

ala-bala s. f. invar.

ala-bala.

alabala, s. invar. – În expresia: ce mai alabala? Apare de asemenea în unele cîntece și jocuri de copii, ca un cuvînt fără un sens anume. Arab. ’alā bāb allāh „cu ocrotirea lui Alah”, probabil prin intermediul tc. (Lokotsch 59; Iordan, BF, I, 110).