10 definiții pentru alcătuială
Explicative DEX
ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.
ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alcătuială sf [At: SLAVICI, N. I 9 / P: ~tu-ia~ / Pl: ~ieli / E: alcătui1 + -eală] 1-8 Alcătuire1 (1-4, 9, 11, 12, 17). 9 (Ccr) Ceea ce este format, constituit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALCĂTUIALĂ (pl. -ieli), sf. 1 Felul de a fi al unui lucru, întocmire: mintea noastră nu este în stare să afle toată alcătuiala acestei lumi ¶ 2 Lucru rezultat din împreunarea mai multor părți deosebite, un tot de clădire, etc.: în vîrful satului este o ~ pe care Sărăcinenii o numesc biserică (SLV.) [alcătui].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, întocmire, alcătuire. ♦ (Concretizat) Clădire rudimentară. În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alcătuială, pl. alcătuieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
alcătuială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alcătuială, alcătuielisubstantiv feminin
- 1. Alcătuire, înjghebare, întocmire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: alcătuire înjghebare întocmire
- 1.1. Ceea ce este alcătuit, înjghebat. DEX '09 MDA2 DEX '98
- 1.2. Clădire rudimentară. DLRLC
- În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- Alcătui + -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98