7 definiții pentru alcătuitoare
Explicative DEX
ALCĂTUITOR, -OARE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.
alcătuitor, ~oare [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (îrg) ~iu, ~oare a / P: ~tu-i~ / Pl: ~i / E: alcătui1 + -tor] 1 a Care intră în compoziția unui lucru Si: constitutiv. 2 smf Persoană care alcătuiește1 (1-5) ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALCĂTUITOR, -OARE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALCĂTUITOR2, -OARE, alcătuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care alcătuiește, întocmește, creează ceva. Alcătuitor de versuri. Alcătuitorii unei legi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALCĂTUITOR, -OARE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui1 + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
alcătuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. alcătuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alcătuitor (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. alcătuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
alcătuitor, alcătuitorisubstantiv masculin alcătuitoare, alcătuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care alcătuiește ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Alcătuitor de versuri. Alcătuitorii unei legi. DLRLC
-
etimologie:
- Alcătui + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98