opțiuni

O definiție pentru alduitură

Regionalisme / arhaisme

ALDUITURĂ s. f. (Ban., Criș.) Binecuvîntare. Alduiturĕ. Benedictio. AC, 327. Alduitura fiiului tău. MISC. SEC. XVII, 89v. Alduitura ta să fie î<n>spre noi în toată vreme. CAT. B, 57; cf. FOGARASI, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: aldui + suf. -tură. Vezi și aldui, alduială, alduit. Cf. aldaș, alduială.

Intrare: alduitură
alduitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alduitură
  • alduitura
plural
  • alduituri
  • alduiturile
genitiv-dativ singular
  • alduituri
  • alduiturii
plural
  • alduituri
  • alduiturilor
vocativ singular —
plural —