12 definiții pentru alergător (adj.)
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
ALERGĂTOR, -OARE, alergători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.
alergător, ~oare a [At: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lergătoare[1] sf / Pl: ~i, ~oare / E: alerga + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aleargă (15) Si: (Trs; înv) alergau. 3-4 sf, a (Șîs piatră ~oare) Piatră de moară care se află deasupra și prin învârtirea căreia se macină grăunțele Cf pârpăriță. 5 sf (Pex) Sistem de măcinat compus din două pietre (una fixă și alta mobilă). 6-7 sfp, a (Șîs păsări ~oare) Ordin de păsări din familia struthionidelor, de proporții uriașe, care aleargă foarte repede și care trăiesc în țările calde. 8 smf Atlet care concurează la probe de alergări. 9 smf (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 sm Cal de curse. 11 smf (Olt; mpl) Rude ale mirilor, care ajută la gătit și care servesc la masă Si: (reg) pocânzi. 12 sf Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 sm (Îvr; csnp; îs) ~ de noapte Bărbat afemeiat. 14 sf Alergare (1). 15 sf Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 16 sf (Înv) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. corectat(ă)
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALERGĂTOR l. adj. 1 Care aleargă ¶ 2 Harnic: Am nevastă, frățioare, iute și alergătoare (ȘEZ.) ¶ 3 🏚 Piatră alergătoare (HASD.), piatra de deasupra a morii, care se învîrtește. II. ALERGĂTOR sm. 1 Cel care aleargă, curier; sfatul zeilor găsi cu cale să trimită pe Mercur, ~ul lor (ISP.) ¶ 2 pl. ⛹ Cei cari în jocul „de-a mingea în opt” aduc mingea celor ce o prind (PAMF.). III. ALERGĂTOARE sf. 1 Alergare de cai: cai de ~ (ODOB.); loc de alergare: cerbii intră în ~ și sînt urmăriți de vînâtori (ODOB.) ¶ 2 Unealtă de lemn care servește la urzirea pînzei; pe ea țărancele așează mosoarele cu tort și, ținînd-o în mînă, aleargă de urzesc pînza împrejurul casei sau pe niște pari așezați la o depărtare potrivită cu numărul coților ce trebue țesuți (🖼 70); uneori alergătoarea e fixă și firele sînt duse din ea pe niște pari (🖼 71) ¶ 3 🏚 Piatră alergătoare, la moară ¶ 4 Alergătoare pl. 🐦 Ordin de păsări cu aripi nedesvoltate, așa că nu pot sbura; au gît lung, picioare lungi puternice, cu care aleargă foarte repede, precum: struțul, casoarul, etc.; se găsesc mai ales în emisfera de sud.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALERGĂTOR, -OARE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALERGĂTOR1, -OARE, alergători, -oare, adj. Care aleargă, care fuge. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele. Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) == păsări care trăiesc în țările calde, avînd corpul foarte mare, aripi rudimentare și picioare lungi cu care aleargă foarte repede. Struțul este o pasăre alergătoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALERGĂTOR, -OARE, alergători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, avînd picioare lungi cu care aleargă foarte repede. 2. S. m. și f. Atlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) Curier. ♦ Cal de curse. – Din alerga + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALERGĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care aleargă. ◊ Pas ~ fugă. (Păsări) ~oare păsări de talie mare, din țările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră ~oare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alergător a. repede: pas alergător. ║ m. cel ce aleargă. ║ f. pl. alergătoare, ordin de pasări cu picioare lungi cari fug iute pe pământ, ca struțul, cazuarul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alergătór, -oáre adj. Care aleargă. Barb. Pas alergător (fr. pas de course), fugă, mers de fugă. Alergător s. m. Curier: Mercur, alergătoru zeilor. M. pl. Un joc cu mingea. Alergătoare s. f., pl. orĭ. Alergare de caĭ (Vechĭ). Loc de alergare (Vechĭ). Aparatu care ține mosoarele la urzitu pînzeĭ și care se numește și lergătoare (E un cadru în care-s fixate niște sîrme pe care se învîrtesc mosoarele. Cp. cu înțărcătorĭ). Zool. Alergătoare s. f. pl. Păsărĭ care fug, ca struțu, casoaru, dropia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
alergător adj. m., s. m., pl. alergători; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. alergătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alergător adj. m., s. m., pl. alergători; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. alergătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alergător adj. m., s. m., pl. alergători; (atletă, pasăre) f. sg. și pl. alergătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
alergător, alergătoareadjectiv
- 1. Care aleargă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Piatră alergătoare = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. DLRLC
-
- 1.2. Păsări alergătoare = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Struțul este o pasăre alergătoare. DLRLC
-
-
etimologie:
- Alerga + -ător. DEX '98 DEX '09