ALIFIE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și folosit în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifí „unsoare”.

alifie sf [At: (1692) ap. GCR I, 304 / Pl: ~ii / V: alef~, (înv) alefiu (~fii)^[1] / E: ngr άλιφή] Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică Si: unguent.

ALIFIE sf. ☠ Unsoare întrebuințată la răni, bube, etc.: ~ vînătă; ~ de obraz; să mai lase focului frunzișoara și alifia de pe față (JIP.) [ngr. άλοιφή].

ALIFIE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifi „unsoare”.

ALIFIE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, destinat întrebuințării externe în medicină și în cosmetică, V. unguent. Să ne ploconim înaintea cuvioșiei-sale și s-o întrebăm ce alifii întrebuințează de are mîni de catifea. – Alifie prescrisă de dumneata, doctore. SADOVEANU, P. M. 214. [Era] negustor de piatra-sulimanului sau piatră bună de făcut alifie de obraz, salcie, fumuri și alte otrăvuri. CREANGĂ, P. 112. ◊ Fig. Din inima-ți iei miruri, alifii. Mătasea cerului o rupi fîșii Și pipăi răni, și legi, și-alini, și-nvii. TOMA, C. V. 274.

ALIFIE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, cu întrebuințări externe în medicină și în cosmetică. – Ngr. alifi „unsoare”.

ALIFIE ~i f. Preparat medicinal sau cosmetic în formă de pastă, destinat aplicării externe. ~ pentru mâini. [G.-D. alifiei] /<ngr. alifi

alifie f. unsoare (mai ales ca leac). [Gr. mod.].

alifíe f. (ngr. alifí, vgr. aloiphé, unsoare. V. sinalefă. Unsoare consistentă (ungŭent) care se întrebuințează contra bubelor. V. pomadă. – Vechĭ și alefíe și alifiŭ, n., pl. urĭ.

ALEFIE sf., ‡ALEFIU sn. (CANT.) = ALIFIE.

alefíe și alifiŭ, V. alifie.

alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile (desp. -fi-i-)

alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile

alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile

alifie, -fiei gen. a.

alifie (alifii), s. f. – Unguent. – Mr. alfie. Ngr. ἀλουφή (Roesler 564).

alifie, alifii s. f. (apelativ peior. – d. oameni) prost, nerod

a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.

ALIFIE s. (FARM.) cremă, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip., (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem.

ALIFIE s. (FARM.) cremă, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem.