AMANDEA interj. (Reg.) Dă năvală! fuga! – Din tc. amade „gata, pregătit”.

amandea i [At: ALECSANDRI, T. 723 / V: ~ela^[1], ~dilea / E: tc amadè] (Mol) Exclamație care exprimă un îndemn, o avertizare Si: pe ei, păzea. corectat(ă)

AMANDEA! interj. Mold. Fuga! Dă năvală! Cum om zări Rusaliile, ~ pe ele! (ALECS.) [tc. amade].

AMANDEA interj. (Reg.) Dă navală! fuga! – Din tc. āmade „gata, pregătit”.

AMANDEA interj. (Mold.; exclamație care îndeamnă la năvală asupra cuiva sau la fugă) Fuga! zbughește-o! Iar eu, amandea pe ușă afară plîngînd, și încep a răcni cît îmi lua gura, strigînd megieșii. CREANGĂ, A. 133. Cum le-om zări, amandea pe ele. ALECSANDRI, T. I 266.

AMANDEA interj. (Reg.) Dă năvală! fuga! zbughește-o! Iar eu, amandea pe ușă afară plîngînd (CREANGĂ). – Tc. amade „gata, pregătit”.

amandeà! int. Mold. năvală de odată! iute! cum om vedea Rusaliile, amandea pe ele! AL. [Turc. AMADÈ, gata (a da năvală)].

amándea (ea dift.) interj. care arată răpezeala (precipitarea) la chilipir (Mold): copiiĭ, cum vazură merele, amandea pe ele: amandea la mere, copiĭ! (turc. [d. pers.] ĭaghmande, prădînd, d. ĭaghma, pradă V. ĭama).

amandela i vz amandea

amandilea i vz amandea

amandea (reg., înv.) interj.

amandea (reg.) interj.

amandea interj.

amandea interj. – Iute, în grabă. Tc. hemende „și imediat” (Iogu, GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din tc. amade, per. amade „repede”.

amandea! interj. pleacă!