opțiuni
  • info

9 definiții pentru amuța

Explicative DEX

amuța vtr [At: PRAV. MOLD. 11 / Pzi: amuț / E: lat *am-mucciare (cf muța, asmuța, smuțaf] (Șîe) A ~ câinii (asupra cuiva) (sau pe cineva) ori a ~ pe cineva cu câinii A asmuți câinii.

†AMUȚA (-uț) Mold. Băn. Trans. A asmuța, a întărîtă cîinii să sară asupra cuiva: Busuioc amuță cînii de la noi după dînsa (SEV.) [👉 MUȚA].

AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Regional) A asmuți (un cîine) asupra cuiva. ◊ (Cu inversarea construcției) Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390.

AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Reg.) A asmuți un cîine asupra cuiva. – Lat. *ammotiare.

amuțà v. a ațâța (câinii). [Lat. AD MUTIRE, a mârăi ca câinii, de unde a-i excita imitându-le lătratul].

amúț și (vest) sumúț, a -á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.

Ortografice DOOM

amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 1 sg. să amuț, 3 să amuțe

amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 3 să amuțe; ger. amuțând

amuța (a asmuți) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 sg. amuță; conj. prez. 3 sg. și pl. amuțe; ger. amuțând

Intrare: amuța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuța
  • amuțare
  • amuțat
  • amuțatu‑
  • amuțând
  • amuțându‑
 singular plural
  • amuță
  • amuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuț
 (să)
  • amuț
  • amuțam
  • amuțai
  • amuțasem
a II-a (tu)
  • amuți
 (să)
  • amuți
  • amuțai
  • amuțași
  • amuțaseși
a III-a (el, ea)
  • amuță
 (să)
  • amuțe
  • amuța
  • amuță
  • amuțase
plural I (noi)
  • amuțăm
 (să)
  • amuțăm
  • amuțam
  • amuțarăm
  • amuțaserăm
  • amuțasem
a II-a (voi)
  • amuțați
 (să)
  • amuțați
  • amuțați
  • amuțarăți
  • amuțaserăți
  • amuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • amuță
 (să)
  • amuțe
  • amuțau
  • amuțară
  • amuțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amuța, amuțverb

  • 1. regional A asmuți (un câine) asupra cuiva. DLRLC DLRM
    sinonime: asmuți
    • format_quote Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.