O definiție pentru amăguli
Regionalisme / arhaisme
AMĂGULI vb. (Mold.) A măguli, a flata, a linguși. Pre aceasta dară într-acesta chip, coada în loc de cap puindu-i, amăgulind-o o așezară. CANTEMIR, IST., s.v. măguli. Etimologie: pref. a- + măguli. Vezi și amăgulitor. Cf. ciocotniți, șutili.
Intrare: amăguli
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)