ANDANTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare lentă, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it.

andante [At: DA ms / E: it andante] (Muz) 1 av (Ca indicație de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare mai înceată, mai cumpătată, și într-un ritm lent, liniștit, rar. 2 sms Bucată ce se cântă rar, într-un ritm lent.

*ANDANTE l. adv. it. 🎼 Încet, lin. II. sbst. Melodie înceată, lină [it.].

ANDANTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare rară, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it.

ANDANTE adv. (Indicație pentru executarea unei bucăți muzicale) Destul de rar (însă mai repede decît adagio); liniștit. ◊ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată într-un tempo liniștit. Andantele din simfonia a Vl-a de Beethoven.

ANDANTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Destul de rar; liniștit. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată într-un tempo liniștit. – It. andante „care merge”.

ANDANTE adv. (muz.; ca indicație de execuție) Moderat, rar; liniștit. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a părților lente din ciclul sonatei. [< it. andante].

ANDANTE I. adv. (muz.) lent, liniștit. II. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo. (< it. andante)

*andánte adv. (cuv. it.). Muz. Încet, lin: a cînta andante. S. n. Bucată cîntată lin.

!andante² (muz.) s. n., art. andantele

andante (it.) adv., s. n.; abr. And.

andante (cuv. it., „mergând, care curge”) 1. Indicație de tempo (2) ce desemnează o mișcare lentă dar curgătoare. De-a lungul timpului, semnificația acestui termen a suferit o evoluție spre lent. Abrev.: And. 2. Ca substantiv denumește acea parte dintr-o sonată*, simfonie*, concert (2) etc. ce se cântă în acest tempo.