androc sn [At: HEM 1187 / V: (reg) on~, han~, ~droacă, ondroacă / Pl: ~oace / E: săs ondor (= unter)-rock, angderrock] (Reg) Fustă de lână lucrată în casă (la război), cu dungi colorate, pe care o poartă (mai ales) femeile bătrâne.

ANDROC sn., ANDROACĂ (pl. -oace) sf. 👕 Fustă de lînă țesută în casă, rareori din stambă; se poartă de femeile de la țară: cu ii albe, cu androace largi și scurte (GRIG.) [germ. Unterrock; comp. rut. andarak].

ANDROC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lînă purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mîna pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.

ANDROC, androace, s. n. (Reg.) Fustă de flanelă sau de lînă. – Săs. angderrock, onderrock.

androc n. fustă de lână (la țărance); se rostește și hondroc. [Sas. ONDERROCK = germ. UNTERROCK].

andróc, V. hondroc.

androacă sf vz androc

handroc sn vz androc

hondroacă sf vz androc

hondroc sn vz androc

ondroacă sf vz androc

ondroc sn vz androc

hondroc n. V. androc.

ondroc n. V. androc.

hondróc și (maĭ rar) ondróc și andróc n., pl. oace (sas. onderrock, germ. unterrock, fustă, d. unter, supt, și rock, rochie. V. gheroc). Vest. Fustă țărănească (sucnă). – În Bc. androc, „rochie de deasupra încrețită”, în Prah. „rochie de lînă”. V. jupă.

ondróc, V. hondroc.

androc (androace), s. n. – Fustă de lînă. – Var. handroc, androacă, ondroacă. Germ. Unterrock „fustă, jupon”, prin intermediul pronunțării săs. onderrock (Borcea 176). În Trans. și Munt.

ANDRÓC s. n. Fustă din stofă de lînă croită și încrețită în talie, răspîndită în Cîmpia Dunării.