ANTIPAPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de Biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape.

antipapă sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / Pl: ~pi / E: fr antipape] Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică.

*ANTIPAPĂ sf. ⛪ 🔎 Papă ales în mod neregulat și nerecunoscut de Biserică [fr.].

ANTIPAPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape.

ANTIPAPĂ s.m. Papă fals, ales pe cale ilegală. [< fr. antipape, it. antipapa].

ANTIPAPĂ s. m. papă ales pe cale ilegală. (< fr. antipape)

antipapă m. uzurpator al papalității. Ultimul antipapă fu Amedeu de Savoia (FELIX V) în 1439.

*antipápă m., pl. ĭ (anti- 1 și papă; fr. antipape). Papă ales fără regulă și nerecunoscut.

antipapă s. m., g.-d. art. antipapei; pl. antipapi

antipapă s. m., g.-d. art. antipapei; pl. antipapi

antipapă s. m. → papă

antipapă.