ANTIPOD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode.

antipod sm [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 113, 8/4 / Pl: ~ozi, (6) -e / E: fr antipode] 1-2 Loc (sau punct) de pe suprafața pământului diametral opus altuia. 3-5 (Fig) Lucru (fapt, idee) în totală opoziție cu alt lucru, (fapt, idee). 6 (Bot; lpl) Cele trei celule dintr-un capăt al sacului embrionar.

ANTIPOD s.m. Loc de pe pămînt diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].

ANTIPOD I. s. m. 1. loc de pe Pământ diametral opus. 2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită. 3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

antipodă (celulă) s. f., g.-d. art. antipodei; pl. antipode

antipodă s. f., g.-d. art. antipodei; pl. antipode

antipodă (celule) s. f., pl. antipode