8 definiții pentru apercepe
Explicative DEX
apercepe [At: DA / Pzi: ~cep / E: ger apperzipieren] 1 vr (Flz; înv; d. suflet, în metafizică) A se cunoaște, a se percepe imediat prin conștiință. 2-3 vtr (Psh) A (se) percepe clar, activ, cu atenție, un fenomen sufletesc.
*APERCEPE (-cep) vb. tr. și intr. 🦉 A prinde un lucru cu mintea, cu intelectul [apercepțiune + percepe].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APERCEPE vb. III. tr. A percepe, a asimila. ♦ A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). [P.i. apercep, var. apercepa vb. I. / < germ. appercipieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APERCEPE vb. tr. a percepe, a asimila. (după germ. apperzipieren)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APERCEPA vb. I. v. apercepe.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apercép, -út, a -cépe v. tr. (după fr. apercevoir, a zări, d. lat. ad, la, și percípere, a percepe, a pricepe). Pricep, prind cu mintea (o ideĭe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
apercepe vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. apercep; conj. prez. 3 sg. și pl. aperceapă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
apercepe (-p, -put), vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Îl găsim pentru prima dată la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepți(un)e, s. f.; aperceptiv, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT602) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT25) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
apercepe, apercepverb
-
- 1.1. A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). DN
-
etimologie:
- appercipieren DN