apretură sf [At: LEG. EC. Pl: 27 / Pl: ~ri / E: ger Appretur] (Ind) 1 Operație fizico-chimică de impregnare a fibrei textile cu pastă de apret Si: apretare. 2-3 Instalația (sau localul) în care se efectuează apretura. 4 Totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, mercerizare, călcare, vopsire, imprimare, apretură) prin care trece materialul textil. 5 Rezultatul acestei operații.

*APRETURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a apreta ¶ 2 Rezultatul acestei acțiuni [germ.].

APRETURĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație în care se efectuează operațiile de apretare.

APRETURĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. – Germ. Appretur.

APRETURĂ s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur].

APRETURĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ. Appretur)

APRETURĂ ~i f. 1) v. A APRETA. 2) Totalitate a operațiilor la care este supus un material textil pentru a capăta aspectul dorit. 3) Secție dintr-o întreprindere textilă în care se execută apretarea. /<germ. Appretur

apretură (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. apreturii; pl. apreturi

apretură (a-pre-) s. f., g.-d. art. apreturii; pl. apreturi

apretură s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. apreturii; pl. apreturi

APRETURĂ s. v. apretare, scrobire, scrobit.

apretură s. v. APRETARE. SCROBIRE. SCROBIT.