ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haráki.

arac¹ sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha~, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

ARAC¹, ❍HARAC, HARAG sm. 🚜 Par subțire care se pune ca să sprijine vița de vie sau alte plante ce nu pot crește altfel drept, ca fasolea, vița, etc. (🖼 169): viile se mlădeau... pe aracii plecați de greutatea rodului (DLVR.); ici și colo, vii sucite pe harag (IRG.) [ngr. χαράχι.]

ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haráki.

ARAC, araci, s. m. Par lung care se înfige în pămînt, servind la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. – Variante: harac (TEODORESCU, P. P. 315), harag (CAMILAR, N. I 266, SADOVEANU, Z. C. 149, ALECSANDRI, P. P. 149) s. m.

ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Ngr. haraki.

ARAC ~ci m. Par lung și subțire folosit pentru susținerea viței de vie sau a unor plante agățătoare. /<ngr. haráki

arac m. par subțire de sprijinit vița de vie sau o ramură de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

1) arác, V. harag.

arag sm vz arac

aroc sn vz arac

harac¹ smn vz arac

harag¹ sm vz arac

hărac sm vz arac

hărag¹ sn vz arac

❍ARAG sm.1 = ARAC¹ ¶ 2 Riglă de tras linii (COST.).

HARAC s. m. V. arac.

HARAG s. m. V. arac.

arag (harag) m. unealtă de tras rigle spre a scrie drept (= arac).

harac m. V. arac.

harag m. V. arag.

harác și (maĭ des) harág m. (ngr. haráki, hárakas, băț, linie, d. vgr. harax, hárakos, harag, d. harásso, imprim; turc. herek, bg. harak. V. haracĭ, hereghie, caracter). Riglă, linie de liniat pe hîrtie (Vechĭ). Băț înfipt în pămînt de sprijinit vița saŭ alte plante agățătoare. – Spre Olt arac.

harág, V. harac.

arac s. m., pl. araci

arac s. m., pl. araci

arac s. m., pl. araci

arac, pl. araci

harac, -ci.

arac (araci), s. m. – 1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. arăci, vb. (a pune araci).

HARAG, Gheorghe (1925-1985, n. Marghita), regizor român de teatru. Spirit novator, a avut montări remarcabile la Teatrul maghiar din Cluj-Napoca („Azilul de noapte” de Gorki, „Floriile unui geambaș” de Sütö Andras), dar mai ales la Teatrul din Târgu Mureș („Fizicienii” de Dürrenmatt, „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, „Livada cu vișini” și „Platonov” de Cehov).

ARAC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

ARAC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

aroc, aroace, s.n. (reg.) Șanțul de pe marginea drumului. – Din magh. árok „groapă, tranșee; șanț” (MDA).

aroc, aroace, s.n. – (reg.) Șanțul de pe marginea drumului. – Din magh. árok „groapă, tranșee; șanț” (MDA).