arcaliu, ~ie sm, a [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 249/19 / Pl: ~ii / E: tc arkaly] (Înv) 1-2 (Om) cu influență Cf: arca (2).

‡ARCALIU sm. 🔎 Care e în mare cinste pe lîngă un om cu vază: scriind și el această pricină la un icirliu mare ce era ~ (LET.) [tc. arkaly].

arcalíŭ m. (turc. arkaly). L. V. Protejat.

ARCALIU s. m. (Mold.) Persoană în mare cinste pe lîngă un om cu vază. Scriind și el această pricină la un icirliu mare ce era arcaliu. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. arkali.

arcaliu, arcalii, s.m. (înv.) om influent, cu credit