aritmo- [At: DN³ / E: fr arithmo-, it aritmo] Element prim de compunere cu semnificația „număr”, „numărătoare”.

ARITMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „număr”, „numărătoare”. [Cf. fr. arithmo-, it. aritmo- < gr. arithmos – număr].

ARITM(O)-, -ARITM, -ARITMIE elem. „număr”. (< fr. arithm/o/-, -arithme, -arithmie. cf. gr. arithmos)

-ARITMIE² elem. aritm(o)-.

ARITMO- „număr, cifră, numărătoare, calcul”. ◊ gr. arithmos „număr” > fr. arithmo-, germ. id., engl. id., it. aritmo- > rom. aritmo-, □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de numirea cifrelor; ~graf (v. -graf), s. n., aritmometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a numerelor; ~grif (v. -grif), s. n., specie enigmistică la care literele cuvintelor sînt reprezentate prin cifre; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază proprietățile numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a calculelor aritmetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care efectuează, mecanic sau manual, operații aritmetice.