arvele sfp [At: DDRF / E: nct] (Înv) Conuri de brad.

arvele s. f. pl. – Con de pin. Origine necunoscută. Cuvîntul este un hapax, menționat în dicționarul lui Damé, și ar putea fi rezultatul unei greșeli. Giuglea, LL, I (1941), 219, consideră că este vorba de un cuvînt neol., introdus prin farmacie, dar fără să spună de unde; Hubschimdt, Praeromanica, 32-3, îl derivă de la o rădăcină preromanică *arw-.