aviator, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr aviateur] 1 Persoană care pilotează un avion. 2 Persoană care face parte din echipajul unui avion, ori al altei aeronave mai grele decât aerul.

AVIATOR, -OARE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută zboruri cu avionul, care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion. Aviatorul... a capotat, voind să aterizeze. CAMIL PETRESCU, P. 415. – Pronunțat: -vi-a-.

AVIATOR, -OARE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion. [Pr.: -vi-a-] – După fr. aviateur.

AVIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul unui avion. [< fr. aviateur].

AVIATOR, -OARE s. m. f. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia. (< fr. aviateur)

femeie-aviator s. f. (av.) Femeie care a îmbrățișat profesia de aviator ◊ „Iar femeile [...] nu-s cu nimic mai prejos decât noi – bărbații – în atâtea și atâtea domenii de activitate umană. Să amintesc de femeile-aviator, de femeile-marinar (ca să mă refer doar la profesiunile ieșite din comun).” I.B. 6 XII 72 p. 3. ◊ „Cine s-ar fi gândit vreodată la femei-aviator, la dulgherițe și frezoare, la textiliste și chiar femei-marinar?” Sc. 6 I 82 p. 1 (din femeie + aviator)

AVIATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion. /<fr. aviateur

*aviatór, -oáre s. (d. lat. avis, pasăre). Aeronáut orĭ aeroplanist.

aviatoare (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. aviatoarei; pl. aviatoare

aviatoare (-vi-a-) s. f., g.-d. art. aviatoarei; pl. aviatoare

aviatoare s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. aviatoarei; pl. aviatoare

AVIATOR persoană care pilotează sau face parte din echipajul unei aerodine.

AVIATOR s. zburător. (Un ~ de clasă.)

AVIATOR s. zburător. (Un ~ de clasă.)