baccea sf [At: EMINESCU, I. V. 25 / Pl: ~ele / E: nct] (Fam; prt) 1 Bătrân nevoiaș. 2 Bătrân ramolit Si: babalâc, căzătură, hodorog. 3 Bătrân cu idei învechite.

bacceá s.f. (peior.) Bătrîn ramolit, cu idei învechite. Du-te pînă nu iese bacceaua, hoașca (M. I. CAR.). • pl. -ele. /etimol. nec.

BACCEA (pl. -cele) sm. familiar Bătrîn ramolit, babalîc, căzătură, hodoroagă.

BACCEA, boccele, s. f. (Peiorativ) Bătrîn neputincios, ramolit, cu idei învechite. V. babalîc, hodorog. Du-te numaidecît, pînă nu iese bocceaua, hoașca. M. I. CARAGIALE, C. 100. Apoi [tinerii întorși din Franța] s-au pus pe iscodit porecle bătrînilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi. EMINESCU, I. V. 25.

BACCEA, baccele, s. f. (Depr.) Bătrîn ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.

BACCEA ~ele f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.

bacceà m. bătrân retrograd (mai ales în idei); fie tânăr sau baccea. [Cf. turc. BAGČE, grădină, cu expresiunea o grădină de om, în sens ironic].

bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghğy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.

baccea (înv.) s. f., art. bacceaua, g.-d. art. baccelei; pl. baccele

baccea (rar) s. f., art. bacceaua, g.-d. art. baccelei; pl. baccele, art. baccelele

baccea s. f., art. bacceaua, g.-d. art. baccelei; pl. baccele

baccea (baccele), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.

baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite

BACCEA s. v. babalâc.

BACCEA s. babalîc, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E o ~ !)