3 definiții pentru balancă
Explicative DEX
balancă sf [At: STAMATI, ap. HEM 2371 / Pl: ~lănci / E: nct] (Reg) 1 Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. 2 (Îcs) De-a -ca Joc de copii, în care se aruncă cu balanca (1).
baláncă s.f. (reg.) Băț lung, mai subțire la un capăt și mai gros la celălalt capăt. ◇ De-a balanca = joc de copii, în care este aruncată balanca. • pl. -ănci. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BALANCĂ sf. 1 Clopot ce se atîrnă la gîtul calului sau vitelor ¶ 2 Bucov. Joc de copii: băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca (VDR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: balancă
balancă substantiv feminin
substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
balancă, balăncisubstantiv feminin
regional
Lista completă de definiții se află pe fila - 1. Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. MDA2 DEXI
- De-a balanca = joc de copii, în care se aruncă cu balanca. MDA2 DEXI CADE
- Băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca. (VDR.). CADE
-
-
- 2. Clopot ce se atârnă la gâtul calului sau vitelor. CADE
etimologie:
- MDA2 DEXI