BAROU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

barou sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr barreau] Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel.

baróu s.n. Corp al avocaților, organizat pe lîngă un tribunal sau o curte de apel. ◆ Sediul acestui corp de avocați. • pl. -uri. /<fr. barreau.

*BAROU (pl. -ouri) sn. ⚖️ 1 Locul, banca unde stau advocații în sala de ședință a unui tribunal, a unei judecătorii ¶ 2 Corpul, ordinul advocaților: decanul baroului [fr. barreau].

BAROU, barouri, s. n. Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din fr. barreau.

BAROU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ (pe lîngă fiecare tribunal); sediul, localul în care este instalat. V. colegiu. Deși înscris în baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S. 158.

BAROU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ; localul în care era instalat. V. colegiu. – Fr. barreau.

BAROU s.n. (În vechea organizare a justiției) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaților pledanți dintr-un județ; colegiu al avocaților; sediul local al acestui corp. [Pl. -uri. / < fr. barreau].

BAROU s. n. organizație profesională a avocaților dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr. barreau)

BAROU ~ri n. 1) Organizație profesională a avocaților. 2) Sediul acestei organizații. /<fr. barreau

barou n. 1. îngrădire rezervată advocaților pentru a pleda; 2. ordinul advocaților (= fr. barreau).

*baróŭ n., pl. ourĭ (fr. barreau, bară mică). Îngrăditură rezervată avocaților la judecată. Fig. Corpu avocaților.

barou s. n., art. baroul; pl. barouri

barou s. n., art. baroul; pl. barouri

barou s. n., art. baroul; pl. barouri

barou (barouri), s. n. – Colegiu, breaslă a avocaților. Fr. barreau.