2 definiții pentru beg

Explicative DEX

beg2 a [At: ENC. VET. 149 / Pl: begi[1] / E: nct] (D. cal) Care a depășit opt ani fără a pierde mișuna. corectat(ă)

  1. begibegi, fiind monosilabic. — Ladislau Strifler

beg (turc. beg, bet, bei). Trans. sud. Pietricică de jucat aruncînd-o în sus și prinzînd-o la jocu numit în Mold. Munt. „opinca”: a juca la begĭ.

Intrare: beg
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beg
  • begul
  • begu‑
plural
  • begi
  • begii
genitiv-dativ singular
  • beg
  • begului
plural
  • begi
  • begilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)