balercă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/6 / V: (înv) ~rilcă, (reg) ~lir~, bă~, belear~ / Pl: ~rce, ~rci / E: ucr балирка] (Reg) 1 Butoiaș. 2 Conținutul balercii (1). 3 (Îe) A face gâtul leică și pântecele ~ A bea peste măsură.

balércă s.f. (reg.) Butoiaș. ◇ Expr. A face gîtul leică (sau gura) și pîntecele balercă v. leică. ◆ Ext. Conținutul unei balerci. • pl. -ci. și balearcă, barílcă, balírcă, bălércă, beleárcă s.f. /<ucr. балерца.

BALERCĂ (pl. -erci) sf. Mold. Butoiaș: dram cu dram face litră, litră cu litră face ocă, ocă cu ocă face vadră, vadră cu vadră face ~, ~ cu ~ face antal (ALECS.) [👉 BARILCĂ].

BALERCĂ, balerci, s. f. (Mold., Bucov.) Butoiaș. Balerca cu rachiu fusese în căruța lui. BUJOR, S. 98. ◊ Expr. A-și face gîtul leică și pîntecele balercă v. leică. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Spune stolnicului să scoată din pivniță o garafă de Comandaria de cea mai bună... Am adus-o eu însumi de la Chipru... ține opt sute de lei balerca. ALECSANDRI, T. 1243. – Pl. și: balerce (TEODORESCU, P. P. 163).

BALERCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Ucr. barylka.

BALERCĂ ~ci f. 1) Butoi de dimensiuni medii în care se păstrează diferite băuturi. 2) Conținutul unui asemenea butoi. /<ucr. barilka

balercă f. Mold. butoiu până la 30 vedre: vadră cu vadră face balercă AL. [Vechiu-rom. barilcă = rus. BARILKA (cf. holercă)].

balércă și (Cost.) barilcă f., pl. ĭ (rus. balyrka, rut. barilka, dim. d. barilo, pol. baryla, d. it. barile, fr. baril, butoiaș. Cp. cu holercă). Mold. Butoiaș (30-40 litri). Munt. Garniță de lapte. – Dim. -cúță, pl. e. V. buriŭ.

balearcă sf vz balercă

balircă sf vz balercă

barilcă sf vz balercă

bălercă sf vz balercă

belearcă sf vz balercă

baleárcă s.f. v. balercă.

balírcă s.f. v. balercă.

barílcă s.f. v. balercă.

bălércă s.f. v. balercă.

belearcă s.f. v. balercă.

❍BALIRCĂ – BALERCĂ.

❍BARILCĂ (pl. -ce) sf. = BALERCĂ [rus. barilko].

barílcă V. bariz.

balercă (reg.) s. f., g.-d. art. balercii; pl. balerci

balercă (reg.) s. f., g.-d. art. balercii; pl. balerci

balercă s. f., g.-d. art. balercii; pl. balerci

balercă, -ci.

balercă (balerci), s. f. – Butoi. Rut., rus. barylka, pol. barilka (Cihac; DAR), din sl. barilo, ngr. βαρέλι, care provin din lat. med. barillus; cf. sp., cat., port. barril, fr. baril (REW 1038).

balercă, balerci, s. f. 1. femeie de moravuri ușoare, amatoare de petreceri și alcool. 2. prostituată bătrână.

BALERCĂ s. v. butoiaș.

balercă s. v. BUTOIAȘ.

BALERCĂ s.f. v. barilcă.

BARILCĂ s.f. (Mold.) Butoiaș. Ciuberele cu care adăpa caii era de argint, și cofe și barilce și ținte la hamuri … tot de argint. M. COSTIN. Sîngele l-au împărțit, puindu-l prin balerce. PSEUDO-AMIRAS ; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Variante: balercă (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: ucr. barylka. Cf. berbință, budăi, buduroi, buriu.