O definiție pentru bicilui

Regionalisme / arhaisme

BICILUI vb. (Ban., Trans., SV) A aprecia, a evalua, a estima. Bicsluiĕsk. Aestimo. AC, 330; cf. AGYAGFALVI, apud TEW. ♦ A onora, a respecta. Kuventul teu tare voj bislui. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. becsülni. Vezi și biceu, biciluit, biciulat. Cf. sămălui (3). verb

Intrare: bicilui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bicilui
  • biciluire
  • biciluit
  • biciluitu‑
  • biciluind
  • biciluindu‑
singular plural
  • biciluiește
  • biciluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciluiesc
(să)
  • biciluiesc
  • biciluiam
  • biciluii
  • biciluisem
a II-a (tu)
  • biciluiești
(să)
  • biciluiești
  • biciluiai
  • biciluiși
  • biciluiseși
a III-a (el, ea)
  • biciluiește
(să)
  • biciluiască
  • biciluia
  • bicilui
  • biciluise
plural I (noi)
  • biciluim
(să)
  • biciluim
  • biciluiam
  • biciluirăm
  • biciluiserăm
  • biciluisem
a II-a (voi)
  • biciluiți
(să)
  • biciluiți
  • biciluiați
  • biciluirăți
  • biciluiserăți
  • biciluiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciluiesc
(să)
  • biciluiască
  • biciluiau
  • bicilui
  • biciluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)