BIGI-BIGI s. n. (Înv.) Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.

bigi-bigi sni [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 167 / E: ns cf tc cici bici] Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul.

bigi-bigi s.n. invar. (ind. alim.) Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. Coșurile pline de bunătăți, acadele și bigi-bigi pentru plozi (G. M. ZAMF.). • /<tc. cici bici.

BIGI-BIGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.

BIGI-BIGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi orientale, de formă cilindrică, făcute dintr-un fel de pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. Coșurile pline de bunătăți, acadele și bigi-bigi pentru plozi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 167.

BIGI-BIGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi orientale făcute dintr-o pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. – Tc. gigi-bigi.

bígi-bígi n., fără pl. (turc. ğiği-biği, pompon, egretă, pin aluz. la tremurătură. V. gigea). Fam. Gelatină în formă de fișicurĭ pe care adecalariĭ o vindeaŭ cu 5 bani bucata înainte de 1916.

bigi-bigi (înv.) s. n.

bigi-bigi (înv.) s. n.

bigi-bigi s. n.

bigi-bigi s. m. – Dulce de gelatină. Tc. cici-bici (Scriban).

bigi-bigi s. m. pl. 1. mere coapte cu glazură de zahăr ars, vândute la bâlci. 2. (glum.) testicule.

BIGI-BIGI s. v. sugiuc.

bigi-bigi s. v. SUGIUC.