O definiție pentru binecugeta
Explicative DEX
binecugeta vb. I. intr. A se gîndi îndelung; a reflecta. Regele, binecugetînd, nu s-a adresat la dînsul (EMIN.). • prez.ind. binecuget. /bine + cugeta.
Intrare: binecugeta
| verb (V6) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
binecugeta, binecugetverb
- 1. A se gândi îndelung. DEXIsinonime: reflecta
- Regele, binecugetînd, nu s-a adresat la dînsul. (EMIN.). DEXI
-
etimologie:
- bine + cugeta DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.