blenoree sf [At: DA ms / Pl: ~ei / E: fr blennorrhée] (Med) Scurgere blenoragică cronică, fără inflamarea mucoasei organelor genito-urinare.

blenoree s.f. (med.) Scurgere blenoragică cronică, fără inflamarea mucoasei organelor genito-urinare. • pl. -ee. /<fr. blennorrhée.

BLENOREE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge].

BLENOREE s. f. blenoragie. (< fr. blennorrhée)

blenoree s. f., art. blenoreea, g.-d. art. blenoreei; pl. blenoree

blenoree s. f., art. blenoreea, g.-d. blenoree, art. blenoreei; pl. blenoree

blenoree s. f., art. blenoreea, g.-d. art. blenoreei

BLENO- „mucus, mucozitate”. ◊ gr. blenna „mucozitate” > fr. blenno-, germ. id., engl. id. > rom. bleno-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce mucus; ~id (v. -id), adj., asemănător cu mucusul; ~ragie (v. -ragie), s. f., boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mîncărime etc.; sin. gonoree, blenoree; ~ree (v. -ree), s. f., blenoragie*.