BLUES, bluesuri, s. n. Gen muzical care a influențat jazz-ul și majoritatea genurilor derivate din rock; p. ext. (impr.) dans lent. [Pr.: bluz] – Din engl. blues.

blues sn [At: DEX² / P: bluz / Pl: ~uri / E: eg blues] 1 Cântec nostalgic al negrilor din America, devenit piesă instrumentală (de jazz), structurată pe 12 măsuri, organizată melodic-armonic pe 3 secvențe. 2 Dans care se execută după blues (1).

blues [bluz] s.n. (muz.) Cîntec popular, nostalgic, din folclorul negrilor americani, devenit apoi piesă instrumentală (de jazz), structurată în genere pe 12 măsuri, organizate melodico-armonic pe trei secvențe. ♦ Dans lent executat în ritmul acestei muzici. • pl. -uri. /<engl. amer. blues.

BLUES, bluesuri, s. n. Dans lent, cu caracter visător, melancolic; melodia după care se dansează acest dans, care își are originea în cântecele negrilor din America. [Pr.: bluz] – Cuv. engl.

BLUES s.n. Cîntec popular nostalgic al negrilor din America, devenit apoi piesă instrumentală (de jaz), structurată în genere pe 12 măsuri, organizate melodic-armonic pe trei secvențe (fiecare de cîte patru măsuri), primele două fiind identice. ♦ Dans care se execută în ritmul acestei muzici; foxtrot lent. [Pron. bluz, pl. -uri. / < engl. blues, cf. blue – albastru].

BLUES [BLUZ] s. n. cântec popular din folclorul negrilor americani, devenit piesă instrumentală (de jaz). (< amer. blues)

blues s. n. (muz.; americanism) Formă muzicală elaborată de negrii din Statele Unite, caracterizată printr-o formulă armonică constantă și un ritm în patru timpi ◊ „În primul articol din seria Blues, publicat în numărul trecut, clasificările – aproximative, ca toate clasificările artistice – se refereau la blues-ul originar – cel negru. De fapt, din «new-generation blues», de care aminteam în final, fac parte și interpreții albi.” Săpt. 19 IV 74 p. 8. ◊ „Noi vă aducem exuberanța jazzului, extazul cântecelor sale spirituale și vraja întunecată a bluesului. Ca în această «Suită de bluesuri», bucată coregrafică atât de colorată și de expresivă.” Sc. 6 VII 74 p. 4; v. și D. 40/93 p. 16; v. și beat, bluesman, gospel, psihedelic [pron. bluz] (din engl. americ., fr. blues; DHLF 1917, DMN 1964; D. Am., DJ; DEX, DN3)

BLUES [pr.: bluz] n. 1) Cântec popular nostalgic al negrilor din America, devenit mai târziu piesă de jaz. 2) Dans care se execută după această melodie. /Cuv. engl.

blues notes [’bluznəuts] s.n. pl. (muz.) Treptele a 3-a și a 7-a ale gamei majore, care în stilul blues apar adesea coborîte cu un semiton, atribuind astfel scării muzicale o insolită dualitate modală major-minoră. • /<engl. blues notes.

!blues (engl.) [pron. bluz] s. n., pl. blues-uri [pron. bluzurⁱ]

blues (angl.) [pron. bluz] s. n., pl. bluesuri (blue-suri)

blues (cuv. amer. [blu:z]), cântec popular caracteristic folclorului negrilor americani, inițial executat vocal, apoi și instrumental, folosind „blue notes” și determinând o stare emoțională specifică, un climat nostalgic denumit „bluesy” (expresia „to have the blues” – a avea idei negre – indică o stare sufletească de tristețe și disperare). Împreună cu ragtime* și negro spirituals* a constituit materialul de bază folosit de muzicienii de jazz din S Statelor Unite. B. a influențat în cea mai mare măsură jazzul*, jazzmen-ii tuturor timpurilor acordându-i o importanță primordială. Forma muzicală a b. clasic este aceea a unei teme de 12 măsuri* constituite din 3 secvențe (II, 2) de 4 măsuri de tipul AAB, bazate armonic pe acordurile* fundamentale de T, Sd și D. Trama armonică simplă a b. clasic intervine foarte frecvent în repertoriul jazzului tuturor epocilor, find preponderentă în muzica de dans „Rhythm and Blues”. B. se cântă în diferite tempo(2)-uri, nu numai în tempo lent, cum, în mod eronat, se considera adesea. Uneori termenul b. este atribuit și unor piese care nu corespund structurii b. clasic dar care au climatul specific acestuia. B. rural (engl. country [’kantri] sau folk b., „b. primitiv”), gen al muzicii folcl. a negrilor din America, una din formele primitive care au generat b. și jazzul în general. B. urban (engl. city [siti] b.), varietate urbană a b. B. modern, varietate a b., care păstrează structura de 12 măsuri a b. clasic dar folosește armonii mult mai evoluate și, uneori, măsuri diferite de 4/4. Liniile melodice ale b. modern al epocii „bop” sunt complicate, colțuroase și conțin elemente neprevăzute (v. scat). În planul interpretării vocale, b. modern a fost bine reprezentat de Dinah Washington.

R&B (rhythm and blues), muzică de dans specifică populației afro-americane, provenind din blues și gospel, lansată la începutul anilor ’40 ai sec. 20. Contribuie la apariția rock and roll-ului ca muzică a albilor americani. Din RB s-au desprins noile genuri: soul, funk, disco.