21 de definiții pentru boaghe

din care

Explicative DEX

boaghe1 sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: boghiu sm (S și: bodiu), boghi / P: boa~ / Pl: ~ / E: mg bagoly] (Trs; Mol) 1 Bufniță (Bufo bubo). 2 (Fig) Femeie neîngrijită, cu părul zbârlit. 3 Uliu (Accipiter gentilis). corectat(ă)

boaghe2 sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl: ~uri) / S: -ade / Pl: ~ / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiță (mare) de fân. 2 (Reg) Claie mică de fân fără țeapă. 3 (Îvp; fig) Grămadă.

boaghe3 sf [At: I. CR. III, 286 / Pl: nct / E: nct] (Atm; reg) 1 Zonă temporală. 2 Zona fontanelei.

boaghe4 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: nct / E: nct] (Reg) Ceață (mai ales pe munți).

boaghe s.f. (ornit.; reg.) Bufniță (Bufo bubo). • pl. -ghe. /<magh. boglya.

BOAGHE3 sf. Mold. 🫀 Moalele capului (la tîmple): trăsnea la ~ pe cel viu, de-i săreau scîntei din ochi (FLOR.).

BOAGHE2 sf. Trans. Mold. 1 🐦 Bufniță 2 familiar Femeie neîngrijită cu părul sbîrlit (PAC.): Roșie, nerumenită, Nu ca boaghea hai-urîtă (IK.-BRS.) 3 🐦Specie de uliu [ung. bagoly].

BOAGHE1, BOGHIE sf. Trans. 🚜 Căpiță, claie mică (de fîn, etc.) [ung. boglya].

boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].

boághe f., pl. boghĭ. (ung. bogoly. V. boghet). Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot boaghe). V. boghĭ 2. V. puhace.

boghe sf vz boaghe2

boghiu2 sm vz boaghe1

boglă sf vz boaghe2

BOGHIE 👉 BOAGHE1.

BOGHIU2 sn. 🚜 BOAGHE1.

Etimologice

boaghe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaghe (-e), s. f. – Bufniță. – Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi, Dict., 108).

Sinonime

BOAGHE s. v. bufniță, buhă, căpiță, claie, porcoi, stog.

boaghe s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

Regionalisme / arhaisme

BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogyĕ. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja.

BOĂGHE1 s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palaturile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, 11r; cf. CD 1770,12v. C: Iară bulgariul să izbiia în mîni ca o boaghe în gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. bogză, bufniță, buhă, buhnace, puhace.

Intrare: boaghe
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boaghe
  • boaghea
plural
  • boaghe
  • boaghele
genitiv-dativ singular
  • boaghe
  • boaghei
plural
  • boaghe
  • boaghelor
vocativ singular
plural
boghe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.